Ce flori să alegi pentru a depune la un monument sau memorial

Statuile scriitorilor, oamenilor de știință, poeților și altor figuri istorice sunt adesea văzute acoperite de buchete și coroane de flori. Întrebarea pentru turiștii străini, care ne vizitează țara, este adesea: cine le pune acolo și de ce?

Monumentul lui Ștefan Cel Mare și Sfânt, unul dintre cei mai mari  și iubiți Domnitori ai Moldovei, este situat în centrul Chișinăului, Capitala Republicii Moldova. Oficial, florile sunt așezate acolo doar de sărbători, dar la monument se pot vedea buchete și coroane de flori aproape tot timpul anului – deși este o statuie obișnuită, ca în orice piață urbană din țară.

Tradiția este respectată și pentru toți poeții și muzicienii celebri, precum și la memorialele de război. Dar de unde acest obicei, aceste tradiții?

Naturale sau artificiale

Practica de a așeza flori pe morminte și memoriale există în multe țări. În tradiția creștină, florile simbolizează speranța vieții veșnice și o amintire vie a celor care au trecut. Florile artificiale pot fi văzute doar pe mormintele care nu sunt vizitate foarte des, deoarece nu necesită îngrijire.

Conform tradiției, pe morminte sunt așezate doar un număr par de flori, ceea ce simbolizează finisarea vieții. Un număr impar este ceva nefinit, în mișcare, pe când numerele pare simbolizează liniște, pace, împlinire. 

Când două flori sunt puse pe mormânt, se spune: “Una este pentru decedat, cealaltă pentru Dumnezeu”, alții spun că a doua floare este pentru îngerul său păzitor de pe pământ, pentru că și-a terminat misiunea aici. Dincolo vor fi alți îngeri…

Descoperiri arheologice

Arheologii susțin că ființele umane își împodobesc mormintele cu flori de aproape 14 mii de ani. Acest lucru se datorează faptului că sunt dovezi ale tradiției florale preistorice și au fost descoperite în Israel, unde au fost folosite salvie, mentă și alte plante.

În zilele noastre, florile sunt folosite ca semn de respect sau de amintire pentru cei dragi, dar se crede că originile lor au început cu mii de ani în urmă pentru a masca mirosul urât al cadavrelor în descompunere. De asemenea, se crede că mirosul plantelor a servit la alungarea animalelor capabile să dezgroape cadavrele.

O descoperire foarte relevantă făcută în acest sens a avut loc într-un mormânt vechi între 11.700 și 13.700 de ani, într-un loc cunoscut sub numele de Peștera Raqefet, de pe coasta de Est a Mediteranei.-

Dani Nadel, un arheolog la Universitatea din Haifa din Israel, și echipa sa au folosit datarea cu radiocarbon pe căptușeala mormintelor care conțineau 29 de schelete de copii și adulți – dintre care patru aveau impresii mari de plante. O parte din celulele vegetale au fost găsite și în toată peștera și pe terasa acesteia.

„Este dificil de stabilit când oamenii au început să folosească flori în evenimente publice și ceremoniale, din cauza lipsei de dovezi relevante în evidența arheologică”, a spus Nadel.

Cel mai mare număr de amprente de plante conservate a fost într-un mormânt dublu al unui adolescent între 12 și 15 ani și al unui individ de peste 30 de ani.

Cei doi au fost găsiți pe spate, într-o poziție paralelă unul față de celălalt și cu coatele împreună, potrivit investigației publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Oamenii de știință susțin că plantele cu flori au mecanisme care stimulează răspunsuri emoționale și sociale pozitive la oameni. Utilizarea acestuia la evenimente sociale, cum ar fi înmormântări, poate, în trecut, să fi servit, de asemenea, la îmbunătățirea identității și a solidarității de grup.

De ce ducem flori la mormânt

Cum am menționat mai sus, tradiția s-a născut cu mulți ani în urmă și motivul este acela de a simboliza respectul și amintirile bune.

În zilele noastre, florile sunt folosite ca semn de respect sau de amintire a celor care au trecut. Coroanele de flori , de exemplu, erau folosite în Roma și Grecia Antică pentru a reprezenta cercul vieții eterne. În mod normal, oamenii aleg să ducă la morminte flori care își mențin prospețimea și durează mai mult, deoarece sunt expuse vântului, soarelui și ploii.

În plus, florile simbolizează și ciclul vieții și fiecare dintre ele are un sens diferit:

• Trandafirul alb: simbolizează pacea;
• Crizantemele: reprezintă atât viața, cât și moartea, precum soarele și ploaia;
• Crinii: legat de puritate și alb, poate însemna și iubire veșnică;
• Gerbera: simbolizează puritatea, frumusețea vieții, iubirea și sensibilitatea.

Există mai multe sensuri, dar sentimentele pe care căutăm să le exprimăm în momentele de pierdere sunt aceleași: respect, durere, iubire și dor.

Florile ce se pun pe morminte

Contează și aspectul florilor. De exemplu, în cazul tinerilor răposați se pun crini deschisi la culoare; pentru prieteni, crizanteme; pentru cei care au murit de o moarte tragică, trandafiri roșii; iar pentru militari conifere, cum ar fi molid sau pin.

Tradiția sovietică

Cu toate acestea, abia în perioada sovietică, oamenii au început să pună flori pe monumente. De exemplu, în semn de recunoștință națională pentru promisiunea unui viitor mai bun – în cazul ”părintelui Revoluției Ruse din 1917, Vladimir Lenin”. Până nu demult la noi existau monumente ca acesta practic în fiecare localitate.

După cel de al doilea Război Mondial, guvernul sovietic a instalat mai multe monumente comemorative de război în toată europa de est. Este tradiția, de exemplu, lăsată de ruși, ca să se pună coroane pe mormintele soldaților care au luptat și au murit pentru patria lor.

Coroanele sunt de obicei trandafiri roșii sau visinii, care simbolizează sângele vărsat. Florile roz sau portocalii sunt de obicei evitate în buchetele funerare. Combinațiile de garoafe albe și roșii sunt însă frecvente.  

Acest ritual sovietic de vizitare a monumentelor cu flori nu se aplică numai sărbătorilor, ci se desfășoară și în timpul ceremoniilor oficiale. De exemplu, în timpul vizitelor delegațiilor străine, care participă la ritual.

Chiar și unii miri aderă la practică: după ce au făcut schimb de semnături la oficiul de stare civilă și înainte ca toată lumea să plece la petrecere, mirii se îndreaptă către un memorial de război din satul/orașul propriu, pentru a depune flori.

La sate s-au păstrat propriile obiceiuri: pe lângă memoriale de război, mirii vizitează adesea monumente ale personalităților locale celebre – poeților, scriitorilor sau rudelor.

Sărbători de comemorare

Mergem la cimitire, curățăm mormintele murdare de vreme, luăm flori și lumânări, pentru a crea o atmosferă deja trăită înainte, când eram cu toții împreună pe pământ. De ce? 

Cu siguranță pentru că oamenii au întotdeauna o datorie față de cei morți. Dar ce le datorăm? Cum ne putem plăti datoria acum că nu mai sunt printre noi?

Tocmai pentru că simțim o datorie de recunoștință, apare în noi datoria de a face un gest, de a da semne că suntem oameni înzestrați cu memorie, capabili să ne amintim și să păstrăm fire de dragoste pentru cei care nu mai există. Dacă primim ceva, trebuie să fim recunoscători, pentru că cei care ne-au precedat ne-au făcut să venim pe lume, ne-au făcut să creștem, ne-au iubit, au însemnat ceva bun în viața noastră.

Ceea ce primim trebuie să transmitem… și poate puțin mai mult. Cei care fac o foaie goală din trecut și simt vocația de „răzător” (atât de practicat în prezent de generația de mijloc), lasă pleavă în urma lor și se agită pentru că nu pot vedea deșertăciunele pe care l-au creat în jurul lor.

Simplul gest de a alege o floare, de a o duce în mormânt și de a o oferi morților este un gest  de mare umanitate, este folosirea unui limbaj non-verbal pentru a spune cuiva care nu mai există că iubirea continuă, amintirea este vie, și că în inimă există recunoașterea și recunoștința, îndeplinirea unei îndatoriri.